roenfrdehuit

Castelul Bethlen sau Magna Curia

 
Castelul Bethlen sau Magna Curia
Adresa: Str. 1 Decembrie 39, Deva 330005, HD
Tel.: 0254.216.750
Magna Curia (latină Curtea Mare) sau Castelul Bethlen se situează în municipiul Deva, la poalele dealului cetații, înspre sud-est, lângă parcul orașului. 

Este cea mai veche clădire monument istoric ce se păstrează în Deva.
Clădirea se impune, de la bun început, prin elementele sale arhitectonice și stilistice de influență renascentistă și barocă. Clădirea actuală, sediu al Muzeului Civilizației Dacice și Romane, este o construcție ce datează din perioada Renașterii, incisiv refăcută în secolul al XVIII-lea.

Monumentul apare pentru prima dată în documente în anul 1520, când nobilul Benedict este numit castellanus et provisor curie Deva. Mai târziu, în 1542, în timpul unei vizite în Ardeal, Izabelle Zápolya, poposeşte pentru un timp „în modesta curie aflată sub cetate”.

Următoarea menţiune este din anul 1582 pe placa mortuară a mamei căpitanul garnizoanei cetăţii din Deva, Francisc Geszty, (in oppido Deva, in curia filii sui Francisci, sub arce eiusdem sita).La începutul secolului al XVII-lea se presupune că Magna Curia a avut de suferit odată cu jefuirea și arderea bisericii învecinate. În anul 1608 domeniul ajunge în posesia lui Gabriel Bethlen din donația principelui Gabriel Bathory.

În 1613 Bethlen este ales principe al Transilvaniei și donează domeniul Devei soției sale Susana Karolyi, în a carei posesie rămâne castelul până în 1622, când moare.

De numele lui Gabriel Bethlen se leagă cea de-a doua fază de construcții.

Lucrările au început în 1614 iar din 1615 lucrările la castel au fost conduse de arhitectul Giacomo Resti da Verna. În această perioadă, pe lângă lucrările care au fost efectuate la clădire, s-a construit și o clădire care încheia inelul dublu al zidurilor de incintă ce înconjură castelul propriu-zis.

După moartea Susanei Karolyi, domeniul intră în posesia nepotului de frate al principelui, Ștefan Bethlen.

După moartea prematură a “ducelui cel tânăr” domeniul rămâne văduvei acestuia Maria Szechy care își trăiește aici romanțata viață până în anul 1640 când a vândut domeniul principelui Gherghe Rakoczi I.

Maria Szechy, cântată de literatura maghiară sub numele de “Muranyi Venus”, a rămas văduvă la 25 de ani dar s-a recăsătorit cu un soț pe care l-a părăsit în 1634, refugiindu-se la Magna Curia.

Acesta dorind să o readucă la ascultare a atacat prin surprindere, în toiul nopții Magna Curia, cu 300 de călăreți.

Soția, folosindu-se de răgazul cât i-a oferit spargerea porții, s-a strecurat printr-un geam spre grădină și a reușit să se refugieze în cetate, de unde a reușit să respingă atacul soțului, care a fost nevoit să plece rușinat.

În 1686 armata austriacă trece hotarele Principatului și sub pretextul apărării țării împotrivă incursiunilor turcești și tătărești, trupele generalului Scherrffenberg pun stăpânire pe Cluj și Dej obligând reprezentanții Principatului să semneze la Viena o înțelegere prin care se convenea că Transilvania să fie luată sub protecția împăratului, în schimbul recunoașterii ca principe a lui Mihail Apaffi și a fiului său ca moștenitor.

Pentru a se garanta înțelegerea, urmau să fie instalate garnizoane imperiale la Cluj și Deva.

După 1687 domeniul intră în administrația fiscala. Regimul fiscal a inventat un sistem de închiriere a domeniului.

Primul care a beneficiat de acest sistem a fost generalul Ștefan Steinville (m. 1720), apoi cu domeniul Devei au fost răsplătite, în 1730, serviciile contelui Giulio Visconti.

Acesta din urmă închiriază domeniul unui antreprenor financiar, De Nicola, iar mai apoi, în 1743, vinde domeniul guvernatorului Transilvaniei, Ioan Haller.

De numele acestuia se leagă a treia, și ultima fază de construcții la castelul Magna Curia, în perioada anilor 1744-1746.

De refacerile castelului s-au ocupat antreprenorul și zidarul Conrad Hammer, iar sculpturile sunt semnate de Friedrich Wacherberger, dându-i noua față, de influență barocă.

Începând cu anul 1934 Castelul Magna Curia a devenit sediu al Muzeului Județean care avea două secții: Secția de Arheologie și Istorie și Secția de Științe Naturale aflată într-una din anexele castelului.

Ulterior, Muzeul Județean a devenit Muzeului Civilizației Dacice și Romane.

Procesul de restaurare la această clădire, început în 1997 și finalizat în 2006, a avut menirea de a reda pe cât posibil, splendoarea de altădată a palatului și a face din el un punct de atracție pentru localnici și vizitatori, astfel să reprezinte, pe lângă cetate, o emblemă a orașului.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane - Secția de Arheologie și Istorie a fost renovat până în data de 06 aprilie 2009, când s-a deschis pentru public.

Foto: DevaCity

  • Count:
  • 19
  • -
  • 62
  • -
  • 27508